mogosoaia in iarna

Mogoşoaia în iarnă.

Palatul de la Mogosoaia e unul dintre marile locuri de refugiu si bucurie din Bucuresti.
Arhitectonic este probabil de nelipsit pt harta capitalei, fiind cea mai veche constructie civila a sa. Dar nu e doar atit, si asta pt ca poarta grele semnificatii istorice.
Imi aduc aminte, cind l-am adus in toamnă aici pe cumnatul meu (italian de origine), prezentându-i cu emfaza si mindrie cel mai vechi Palat domnesc al Tarii Romanesti in picioare. A ramas relativ impasibil, chiar daca politicos, a apreciat frumuseţea ansamblului şi locaţia; era logic, in comparaţie cu marele palate veneţiene din sec. XV-XVI, pare o simpla ruină.
Si aste poate spune totul despre istoria noastră. Era greu să construieşti ceva durabil din fuga calului. Şansa unei domnii foarte lungi pt acea epoca, a lui Brancoveanu, a facut posibilă renaşterea acestui palat, intr-un stil care-i poarta numele. Dar tocmai această unicitate este grăitoare pt vremurile grele pe care le-au trait Tarile Romane in sec. XVI-XIX. Cu atit mai mult, orice creaţie artistica capătă valoare uriaş mai mare decât opera in sine. Stăm si ne uitam prosternaţi la construcţiile marilor oraşe apusene ca Paris, Barcelona, amintita Venetie sau Viena si rămânem intr-un sentiment de umbra, care se transpune in subconştientul naţional ca o impotenta artistica, si psihologic, o inferioritate certă (şi poate de aici complexele in fata străinilor). Falsă şi patetică atitudine!
Imi aduc aminte de jurnalul parizian a lui Eugen Simion, cind povestea prima vizită in marele oraş a lui Marin Preda, criticul fiindu-i ghid. Prezentarea succesiva a palatelor si marilor biserici gotice franceze a stârnit, la final, in marele prozator o reacţie de respingere şi năduf tipic de Moromete: „Ia mai dă-i in mă-sa cu catedralele lor cu tot!”. Este ceea ce nu o data am simţit in urma unor circuite similare.
Totuşi, Marin Preda, a fost, printre altele şi un mare actor (Episodul cu Ceauşescu e sugestiv), şi aici nu mă refer la reacţia de mai sus. Autorul Moromeţilor cunoştea istoria Franţei cel puţin la fel de bine ca cea a României, şi mai mult ca sigur că nici marile realizări artistice franceze nu-i erau străine, mai ales in preambulul unei preliplu parizian. Pe lângă curiozitatea naturală, s-a lăsat probabil ghidat pe acest traseu ca să-şi confirme convingerile si să i le întărească. Reacţia lui reflecta tocmai aceasta conştiinţa a unei istorii naţionale, care a fost frustrată de un minimum de condiţii pentru a crea orice act de cultura, mai ales după sec. XVI. Sa faci cultură intre războaie şi cotropiri e imposibil. De aceea, orice iniţiative artistice erau sporadice, si vizau, in primul rând latura spirituală, cu materializare in biserici, si apoi cea civila.
In acest context, o realizare ca cea de la Mogoşoaia trebuie privită la o cu totul alta dimensiune decât pietrele şi coloanele ramase. Rămâne un simbol al actului de cultura românesc, care ne urmăreşte atit istoric, cit si prin stilul pe care l-a creat ulterior – din păcate singurul autentic autohton (neo-romanesc sau brancovenesc) – si care, prin construcţiile din perioada interbelică domină artistic Bucurestiul de azi (alături de stilul împrumutat, art deco).
Dar, pentru a avea conştiinţa acestei realităţi, cunoaşterea istoriei e indispensabilă. Iar degradarea de azi e vizibilă. Simt asta cind trec vara, pe DN1 spre Mogoşoaia şi parcarea mall-ului de la Baneasa e neincăpătoare, in timp ce liniştea parcului de la Mogosoaia rămâne doar cu ea insăşi. Lacul şi parcul sunt tulburate doar de imaginea tulbure a construcţiilor groteşti de pe malul celalalt. Niciodată bogăţia nu a fost asa de puţin inspirată artistic ca in Romania sec. XXI.
Dar istoria nu trebuie sa rămână un simplu obiect de studiu ca celelalte. Ea este o îndrumătoare a conştiinţei fiecăruia şi factor critic de definire a conştiinţei naţionale. Ne mirăm ca suntem influenţabili şi o trestie in vânt in micile şi marile evenimente europene. Ancora este istoria si conştiinţa trecutului naţional. A fi naţionalist, creştineşte, e un mare păcat. Dar a ignora cu bună ştiinţă trecutul naţiei in care te-ai născut, este la fel de mare greşeală. Cred că Dumnezeu comunică cu oamenii şi prin toate istoria existentă a popoarelor. Lipsa acestei cunoaşterii este probabil, ca şi lipsa unei rugăciuni, adică o comunicare mai limitată cu Creatorul.
La nivel naţional nu cred ca se urmăreşte voit distrugerea disciplinei Istoriei. Pur şi simplu, ignoranta naşte ignoranta. Aşa incat, de exemplu, pina nu vom cunoaşte şi simţi cu adevărat rolul istoric adevărat al comunismului si implicaţiile lui, istorice, vom avea aceeaşi soarta politică.


PS: apropo, de cele de mai sus, ironia sorţii, Mogoşoaia a fost intr-un fel locul legat de destinul lui Marin Preda, unde au fost compuse multe dintre marile creaţii ale autorului, inclusiv Cel mai iubit...si unde marele prozator s-a mutat, tragic, la cele veşnice.