karting (love) story

O duminica calda, de septembrie te invita la plimbari usoare prin parcuri, relaxare, contemplatie. Primele zile ale toamnei sunt dintre cele mai placute, cind dogoarea verii se domoleste, studentii sunt inca in vacanta, iar duminica iti mai poti gasi linistea intr-un coltisor, chiar daca ramai in Bucurestiul agitat.
Mie adrenalina insa nu mi-a dat pace, si insetat dupa ceva care sa-mi racoreasca inactivitatea (fizica) din timpul saptamanii si mai ales marea suparare pricinuita de durerea nedreapta a unui prieten, am cautat ceva care sa-mi duca resistenta fizica si priceperea la limita. Kartingul iti ofera asta, asa ca dis-de-dimineata am fost prezent la circuitul din Tunari cu inca doi amici, pentru a prinde pista inca libera de motoare sau karturi de agrement.
In afara de noi, cu karturi profesionale mai erau doi copii, frati am inteles pe urma, care se antrenau la modul cel mai serios, avind in spate o echipa abundenta de mecanici, parinti si prieteni, si echipament sportiv de invidiat.
Nu stiu ce clasa de copii erau (mini, pufo, etc.) dar mergeau surprinzator de repede si bine, frinarea era intotdeauna perfecta, atingeau apex-ul precis, si ieseau din viraje la limita.
Mi-a atras atentia cu precadere unul dintre ele, care facea mult mai mult decit decit sa respecte corect regulile pilotajului. Era ceva spre arta, cu mini-derapaje controlate, chiar unele manevre din rally, si depasea limita doar atit cit sa cistigi timp si poti face pe urma corectiile necesare din volan; care mi se pareau de fiecare data de mare inspiratie si talent. Si mai ales curajul cu care aborda virajele in contextul asta la auto-depasirii, tur dupa tur, ceea ce inseamna de fapt totul in karting.
Mirarea mi s-a accentuat dupa ce am intrat si eu in pista (cu un kart sensibil mai puternic) si am observat ca viteza mea pe tur nu era cu mult superioara, in ciuda luptei inversunate cu volanul si cu virajele (kartul asta supravirator mi-a chinuit dur antebratele). Mi-am spus ca uite ce mult conteaza antrenamentele de mici, cit nu stii ce riscuri sunt si totul ti se pare o joaca, iar in plus pui si conditie fizica – punctul meu slab.
Marea surpriza insa a avut loc la prima oprire concomitenta, cind de sub casca alba a pilotului din fata mea s-a ivit parul blond al unei fete de vreo 12-14 ani, cu o palma mai inalta decat masina mea, care repede s-a asezat cuminte pe un scaun, cu un aer simplu si senin, ca si cum tocmai terminase o prajitura.
Fata nu intra deloc in tipul frumusetii de revista, cu corp mai degraba robust decit suplu, si fara vreo feminitate aparte, in afara de calmul gesturilor, total contrastant cu viteza mainilor de pe volan. Faţa era mai degraba anosta, cu trasaturi plate, fara nimic gresit sau deosebit; doar parul blond si mai ales ochii vii, albastri, iti dadeau senzatia unei persoane aparte. Ca sa-l parafrazez pe Eminescu, ca un stalp eu stam in soare, si nu ma puteam dumiri ce e cu fiinta din fata mea. Nu mi-am imaginat niciodata ca o fata poate avea curajul, reflexele si talentul asta, iar simbioza cu kartul era cu totul fascinanta.
Eram tulburat de-a dreptul, si daca nu ma smulgeam repede din impietrire, simteam ca ma indragostesc pe loc de ea.
Ca sa umple paharul mirarii mele, am alfat pe urma de la amicii mei ca domina de mult timp campionatul national al Romaniei la clasa ei, si il bate de departe pe fratele ei, ceea ce am vazut si eu (e drept putin mai mic ca ea).
Dar ziua nu s-a incheiat aici. La final, i-a fost adus si ei, pentru test, un kart mare ca al meu de 100cmc (doar ca putin mai scump). Intamplarea face ca am iesit deodata in pista, eu putin in urma. Primele tururi au continuat sub mirajul surprizei, urmarind de aproape, parca paralizat, trasele ideale (si ireale) ale kartului din fata. Agilitatea scazuse putin sub dimensiunea mai mare, dar stilul ramasese.
Lipsa mea de reactie a durat pina cind am realizat ca distanta intre noi crescuse aproape cit linia dreapta iar in curbe nu mai vedeam dira de fum a esapamentului. Am inceput sa atac, dar tot ce am putut sa fac a fost sa conserv distanta. La sfarsit, sigur ca am primit ceva comentarii discrete, dar nu m-au deranjat.
...................................................................................
Putin misogin, un prieten imi spunea ca pentru a fi pilot iti trebuie c..ie. Altfel, esti prea prudent, si nu ai vina necesara pt a lua tare virajele. Experienta de azi mi-a aratat, ca pina in punctul unde intervine nevoia de forta fizica superioara, statementul de mai sus e fals.
Dar nu asta conteaza de fapt. Important e sa faci ce-ti place, dincolo de prejudecati.
Nu raman cu multe dupa ziua de azi, chiar daca ping-pongul si berea de dupa karting cu doi colegi a picat f bine si m-a relaxat extraordinar; dar fascinatia (si regretul?) legat de fata de azi tot ramane. Mirajul feminitatii exprimat intr-o forma asa de aparte nu se uita repede.