viva cfr

viva cfr – text apolitic
acum citva ani, cam pe vrema cind m-am stabilit in bucuresti, un drum cu trenul din Cluj pina in capitala dura, cu IC, putin peste 7h.
era o performanta care te amagea de multe ori sa preferi relaxarea de langa fereastra vagonului sau cea din fata unei carti bune in defavoarea unei curse auto pe drumurile publice, aglomerate, pline de riscuri si contacte cu soferi care iti lasau senzatia ca obtinerea permisului a fost marea intamplare a vietii lor.

dupa ca. 5-6 ani de crestere economica sustinuta, o integrare in eu si nato, si accesuri la fonduri europene de toate soiurile, performanta cfr a crescut cu 40%! adica un drum cluj-buc se face de facto in 10h, in orice varianta de garnitura: acc. rapid, ic, etc. (care e doar o ramasita atavica in oferta cfr, fara nici diferentiere propriu-zisa).

azi, pt a ajunge la o nunta, am fost nevoit din nou dupa ceva vreme sa ma urc intr-un vagon cfr, pe aceeasi ruta.
am trecut prin toate starile, de la lectura, somn, ascultat muzica si privit pe geam; in disperare am trecut la last resort, adica m-am adapostit cu laptopul in vagonul-crasma, in fata unei beri, care in sfarsit ma face sa cred ca trenul prinde viteza...cred ca dupa a doua bere, timpul se va comprima si mai tare, si voi avea senzatia ca sunt intr-un TGV, care strabate distanta marsilia-paris (ca. 700 km) intr-un neverosimil 3h...
si da, si sncf e administrat tot de stat. de statul francez.

oficial mai am doar 1h de drum, dar dat fiind ca nu demult am iesit din sinaia, aceasta ora cred ca va intra in scala de timp de cfr-ului, adica o gradare doar de ei cunoscuta.

le doresc sanatate tuturor ministrilor de transporturi din ultimii ani, caci fara contributia lor, nu stiu daca as fi trait aceasta senzatie feerica pe care ti-o da strabaterea taramului romanesc in primvara, colorat inefabil de doua beri, in viteza incerta a unui obiect mobil, pe care unii oficiali romani il numesc tren.