w/e asta am participat la cursa de kart din Grigoropol / Transnistria ( ca. 40 km de Tiraspol).
Nu prea am avut experienta cu carturile profesionale, dar a fost amazing. Very professional team and technical equipment
A fost o etapa din campionatul national al MD, la classa A (100cmc), cea mai tare din tara presently (peste e doar 125cmc, care e si de campionat mondial).
Carturi f. puternice, ca. 31 CP, la o greutate cumulata cu pilot de ca. 150 kg.
briefly, 0-100 km /h in sub 6 sec, iar pe circuitul asta atingeam un top speed de ca. 140 km / h la o turatie 18.500 rpm...(si un consum de 20 l / 100km).
media pe circuit, care este f. twisty si lent de altfel, era de ca. 85km /h.
m-am calificat pe locul 4, la doar 1 secunda de pole position, adica campionul national actual. In cursa am mers confortabil pe locul 3 pina cu 5 tururi inainte de finis, cind am abandonat fiindca mi s-a rupt lantul din cauza denivelarilor de asfalt (deh, circuitul a fost facut in 1990 cu asfalt luat de la lucrari publice de drumuri de la soseaua de linga; acum arata cam la limita folosirii). Next time, daca va fi, sper sa obtin podiumul.
altfel, cred ca aceasta cursa a fost singura cale prin care sa ma convinga cineva sa merg in Transnistria (unde e singurul circuit auto al Moldovei!). Oricum, singurele probleme au fost pina la vama, cu politia moldoveana care ma oprea cind ma vedea, dat fiind numerele romanesti. Si nu a ezitat sa-mi ceara si bonul prin care am achitat serviciile vamale la ultima intrare in tara! (adica acum 5 luni in cazul meu, si in directia geografica diametral opusa). Anyway, afterall, totul a fost ok.
In rest, Transnistria is no man's land. Saracie lucie, drumuri bune dar pustii, si, ca peste tot unde nu a ajuns bunastarea materiala, oameni calzi.
Si preturi simbolice la coniacul Kvint de 10 ani.
Oricum peisajul de pe podul de pe Nistru e din filme, cu mini baraje de beton, taburi mascate de plase colorate in verde si maro de ambele capete, strajuite de militari transnistreni cu pistoale mitraliera, pe care paradoxal, lumea ii numeste "pacifisti". La inceput nu am inteles de ce, dar dupa cele 2 drumuri dus-intors, mi-am dat seama. Ei nu te opresc aproape niciodata, intervin doar in caz de probleme majore, iar in comparatie cu politia moldoveana care te faulteaza cind te prinde, par intr-adevar pasnici.
Vama propriu zisa e dupa Nistru, iar cel putin aici (cam in centrul Moldovei pe axa N-S) vamesii transnistreni au fost mai mult decat rezonabili, tinand cont (si) de nationalitatea masinii si a soferului.
So, Transnistria, the land of choice!
Nu prea am avut experienta cu carturile profesionale, dar a fost amazing. Very professional team and technical equipment
A fost o etapa din campionatul national al MD, la classa A (100cmc), cea mai tare din tara presently (peste e doar 125cmc, care e si de campionat mondial).
Carturi f. puternice, ca. 31 CP, la o greutate cumulata cu pilot de ca. 150 kg.
briefly, 0-100 km /h in sub 6 sec, iar pe circuitul asta atingeam un top speed de ca. 140 km / h la o turatie 18.500 rpm...(si un consum de 20 l / 100km).
media pe circuit, care este f. twisty si lent de altfel, era de ca. 85km /h.
m-am calificat pe locul 4, la doar 1 secunda de pole position, adica campionul national actual. In cursa am mers confortabil pe locul 3 pina cu 5 tururi inainte de finis, cind am abandonat fiindca mi s-a rupt lantul din cauza denivelarilor de asfalt (deh, circuitul a fost facut in 1990 cu asfalt luat de la lucrari publice de drumuri de la soseaua de linga; acum arata cam la limita folosirii). Next time, daca va fi, sper sa obtin podiumul.
altfel, cred ca aceasta cursa a fost singura cale prin care sa ma convinga cineva sa merg in Transnistria (unde e singurul circuit auto al Moldovei!). Oricum, singurele probleme au fost pina la vama, cu politia moldoveana care ma oprea cind ma vedea, dat fiind numerele romanesti. Si nu a ezitat sa-mi ceara si bonul prin care am achitat serviciile vamale la ultima intrare in tara! (adica acum 5 luni in cazul meu, si in directia geografica diametral opusa). Anyway, afterall, totul a fost ok.
In rest, Transnistria is no man's land. Saracie lucie, drumuri bune dar pustii, si, ca peste tot unde nu a ajuns bunastarea materiala, oameni calzi.
Si preturi simbolice la coniacul Kvint de 10 ani.
Oricum peisajul de pe podul de pe Nistru e din filme, cu mini baraje de beton, taburi mascate de plase colorate in verde si maro de ambele capete, strajuite de militari transnistreni cu pistoale mitraliera, pe care paradoxal, lumea ii numeste "pacifisti". La inceput nu am inteles de ce, dar dupa cele 2 drumuri dus-intors, mi-am dat seama. Ei nu te opresc aproape niciodata, intervin doar in caz de probleme majore, iar in comparatie cu politia moldoveana care te faulteaza cind te prinde, par intr-adevar pasnici.
Vama propriu zisa e dupa Nistru, iar cel putin aici (cam in centrul Moldovei pe axa N-S) vamesii transnistreni au fost mai mult decat rezonabili, tinand cont (si) de nationalitatea masinii si a soferului.
So, Transnistria, the land of choice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu